Am prins pe buze azi un fulg de nea
ce mi-a șoptit cu glasul mătăsos
că este colțul dintr-o mică stea
dansând prin atmosferă grațios.
I-am sărutat piciorul de topaz
și ochii calzi din cetini și smarald,
iar buzele-au gustat de pe obraz
o lacrimă din sufletul cel cald.
În pragul iernii, a mea crăiasă,
prințesă transformată-n fulg de nea
pe frunte cu voalul de mireasă,
zăpezile cuminți vei săruta.
Pe cerul nopții lăcrimând mereu
cuvintele ce nu se șterg ușor,
colindele vor plânge-n glasul tău,
plutind, prin univers, către Alcor.
Când martie va curge dintr-un sloi,
vei fi, din nou, prințesa mea din ploi...
♥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu