☃ Istoria omului de zapada ☃

Istoria omului de zapada este strans legata de venirea iernii, a sarbatorilor si nu in ultimul rand de Craciun. Este un simbol al zapezii, al bucuriei, al inocentei si al copilariei, ramane proaspat pe toata perioada iernii si la inceput, nu era asociat cu vreo religie sau sarbatoare.

Prima confirmare a existentei sale dateaza din anul 1380, unde apare intr-un manuscris. Obiceiul de a face oameni de zapada a aparut in Evul Mediu, unde copiii si adultii, odata cu prima zapada mai consistenta ridicau oameni de zapada ca un simbol al iernii.

 ☃  ☃  ☃

Inca de pe atunci, toti oamenii de zapada aveau cateva puncte comune, cum sunt: morcovul in loc de nas si carbunii in loc de ochi. Personalizarea omului de zapada s-a facut prin atribuirea unor obiecte vestimentare: o palarie, un fular colorat, sau doua ramuri, maturi pe post de brate si chiar o jacheta mai veche, care aveau rolul de a-l pazi de caldura, astfel fiindu-i asigurata o viata mai lunga, chiar si cu venirea primelor raze mai calde de soare. 

 In ceea ce priveste constructia lor, oamenii de zapada pot fi construiti din doi sau trei bulgari de zapada sau dintr-un singur bulgare de zapada mai mare. Chipul lor poate exprima atat bucurie cat si tristete, totul depinzand de forma pe care o are gura acestora.

Se spune ca inainte, in anumite regiuni, omul de zapada nu era privit cu foarte multa admiratie, deoarece simboliza frigul si venirea unei ierni lungi, fiind construit in totalitate din zapada, incluzand mainile si chiar palaria.

sursa : www.national-magazin.ro